Normele de aplicare a Legii privind securitatea si sanatatea in munca

[15.11.2006 - Raporturi de munca]


Potrivit unui un comunicat emis de Guvern, securitatea si sanatatea lucratorilor romani este protejata in aceeasi masura ca si cea a lucratorilor europeni, din punct de vedere legislativ, potrivit normelor de aplicare a Legii 319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca.

Pe baza acestor norme metodologice, aprobate recent de Guvern, Legea 319/2006 transpune integral Directiva Cadru nr. 89/391/CEE privind punerea in aplicare a masurilor care vizeaza imbunatatirea securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca. Astfel, sunt eliminate prevederile care erau in contradictie cu legislatia europeana in domeniu, precum metodologia de certificare a calitatii echipamentelor tehnice din punctul de vedere al securitatii muncii, care constituia o bariera in calea liberei circulatii a marfurilor.

Potrivit principiului fundamental european in domeniu, angajatorul raspunde de securitatea si sanatatea la locul de munca. Astfel, Legea securitatii si sanatatii in munca stabileste ca angajatorii sunt obligati sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor si sa elaboreze un plan de prevenire si protectie si de instructiuni, in functie de particularitatile activitatii desfasurate.

Angajatorul trebuie sa urmareasca, in primul rand, sa evite riscurile, iar pe cele care nu pot fi evitate sa le evalueze si sa le combata. De asemenea, atunci cand proiecteaza posturi de munca sau alege echipamente sau metode de munca, angajatorul trebuie sa tina cont de progresul tehnic si de necesitatea adaptarii muncii la om.

Angajatorului ii revine responsabilitatea de a lua toate masurile necesare de prevenire si protectie a lucratorilor, cu respectarea ierarhizarii masurilor, conform principiilor generale ale prevenirii.

De asemenea, angajatorul trebuie sa aiba o politica de prevenire coerenta, sa ia masuri de protectie colectiva si sa utilizeze echipamente individuale de protectie pentru care trebuie sa asigure, in prealabil, instructie corespunzatoare.

Normele metodologice prevad ca angajatorul are posibilitatea de a desemna lucratori care sa se ocupe de activitatile de prevenire si protectie, de a apela la servicii externe si de a consulta lucratorii si stabileste, totodata, obligatii si pentru lucratori. Aceste prevederi nu aduc atingere principiului responsabilitatii angajatorului.

Angajatorul are obligatia sa obtina autorizatie de functionare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca, inainte de inceperea oricarei activitati. In acest sens, angajatorul trebuie sa depuna o cerere la Inspectoratul teritorial de munca, copii de pe actele de infiintare a unitatii, precum si o declaratie pe propria raspundere ca indeplineste conditiile legale de functionare. Certificatul constatator se elibereaza de catre Inspectoratul teritorial de munca in termen de cinci zile de la data inregistrarii cererii.

Angajatorul trebuie sa infiinteze si sa asigure functionarea Comitetului de securitate si sanatate in munca. Acest comitet se constituie, potrivit Normelor metodologice, in unitatile care au un numar de cel putin 50 de lucratori, inclusiv in cele cu capital strain care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei. Din Comitetul de securitate si sanatate fac parte reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniu, precum si angajatorul sau reprezentantul sau legal si reprezentantii acestuia, in numar egal cu cel al lucratorilor si medicul de medicina muncii.

In unitatile care au un numar mai mic de 50 de lucratori, atributiile Comitetului de securitate si sanatate revin reprezentantilor lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniu.

Totodata, angajatorii au obligatia sa asigure protectia speciala a grupurilor sensibile (femei gravide, lehuze sau care alapteaza, tineri, persoane cu dizabilitati), sa asigure acelasi nivel de protectie, atat pentru angajatii permanenti ai unitatii, cat si pentru angajatii pe durata determinata, sa informeze angajatorii din orice unitate exterioara despre riscurile si masurile de prevenire si protectie specifice si sa supravegheze starea de sanatate a lucratorilor, prin medici de medicina a muncii.

O componenta importanta a prevenirii este instruirea in domeniu, cu scopul insusirii cunostintelor si formarii deprinderilor de securitate si sanatate in munca. Instruirea se realizeaza in timpul programului de lucru.

Normele metodologice cuprind prevederi privind starea de pericol grav si iminent si zonele cu risc ridicat in vederea stabilirii masurilor de securitate care se impun in astfel de situatii.

Legea 319/2006 contine si prevederi care se aplica si persoanelor aflate in perioada de verificare a aptitudinilor profesionale in vederea angajarii, persoanelor care presteaza activitati in folosul comunitatii sau activitati in regim de voluntariat sau somerilor, pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala.

In cazul microintreprinderilor si al intreprinderilor mici in care se desfasoara activitati fara riscuri deosebite, angajatorul isi poate asuma, daca are capacitatea necesara, atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca.

De asemenea, in lege sunt prevazute institutiile nou infiintate cu atributii in domeniu: Inspectia Muncii si Directia de accidente de munca si boli profesionale din cadrul CNPAS.

Pe baza noilor reglementari s-au stabilit si sanctiuni contraventionale si penale, pentru a determina angajatorul sa isi indeplineasca responsabilitatile legale pentru crearea de locuri de munca mai sigure si mai bune.

[Sursa: Guvernul Romaniei]


vezi lista de articole »